INTERVIU: 22 de întrebări – actorul Anghel Damian din serialul „Vlad”: „Sunt un om al paradoxurilor”

<span class='prepend'>INTERVIU:</span> 22 de întrebări – actorul Anghel Damian din serialul „Vlad”: „Sunt un om al paradoxurilor”

Anghel Damian are 27 de ani și este actorul care-l interpretează pe Adrian Anuței în serialul „Vlad”.

El este tânărul naiv care este trădat de prietenii săi și va ajunge la închisoare, pentru ca, apoi, să se întoarcă sub altă identitate, cea a lui Vlad.

Am vrut să-l cunoaștem mai bine, așa că l-am luat la întrebări, după cum poți citi și tu mai jos. Enjoy!

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Ambițios, orgolios, generos, dar cu toane, cu siguranțe și, totuși, cu frici, sportiv, fost grăsuț în copilărie, citit, dar cu mai puține lecturi decât mi-aș fi dorit, destul de riguros și de informat și, în același timp, superficial. Sunt un om al paradoxurilor. Ca mai toata lumea, de altfel.

Tu în copilărie vs tu în prezent – care sunt lucrurile care s-au schimbat și care sunt cele care au rămas la fel? (la personalitate, mă refer)

Trăsăturile principale de caracter au rămas la fel, cu un mic castig în zona de răbdare și reactivitate la agresiune. Dar mai e mult până departe. Sunt un fel de eu din copilărie, doar că mai înalt și mai slab. Eram grăsuț pe atunci.

Care este cea mai mare năzbâtie pe care ai făcut-o când erai mic și pentru care ai fost pedepsit?

Cuprins încă de rușine, mărturisesc că am furat la un moment dat 10 lei din portofelul bunicii. Aveam vreo 7 ani și voiam să îmi cumpăr o jucărie, parcă un Lego, din câte îmi amintesc.

În mintea mea de atunci, am zis că nu există altă cale mai bună și eram convins că nu o să descopere nimeni lipsa banilor. Când s-au prins ai mei, mi-a fost o asemenea rușine că nu mi-a mai trebuit nicio pedeapsă. Practic, a fost un fel de autopenitență.

Povestește-mi o greșeală făcută la maturitate, una care te-a învățat o lecție dupa ce ai făcut-o:

Prejudecată. Mi s-a întâmplat des să judec oameni după aparențe și de multe ori soarta mi-a dat-o peste nas, ca să nu zic bot. Sper să fi învățat lecția asta. În orice caz, sunt mult mai deschis „la cunoaștere” decât înainte.

Ce-ți place cel mai mult la tine – atât fizic, cât și trăsătură de caracter – și de ce?

Am momente când mă gândesc că am trăsăturile feței destul de armonioase și necomune și mă mândresc cu determinarea mea. De ce? „Dragostea de sine” e de vină.

Ce nu-ți place absolut deloc la tine – atât fizic, cât și trăsătură de caracter – și de ce?

Nu-mi place brațul stâng, care e mai slab decât dreptul, și orgoliul care se activează în cele mai nepotrivite momente. De ce?

Pentru că la bază eram ambidextru și, din cauza unei fracturi, mi-am pierdut capacitatea asta. Și pentru că cele mai mari neplăceri le-am avut din cauza orgoliului.

Povestește-mi un moment care ți-a schimbat viața la un moment dat (și cum s-a întâmplat asta).

Momentul în care am intrat în trupa de teatru din liceu. Am fost aproape adus cu forța de doua prietene în trupa „Brainstorming” a liceului Coșbuc, și după o dragoste la prima vedere și 2 ani de relație de teatru de amator, am decis intempestiv să dau la actorie. Rezultatul? Dau azi acest interviu.

Care este cea mai mare frică a ta?

Frica de eșec. Atât profesional, cât și în relație cu oamenii pe care îi iubesc, eșecul aici traducându-se în dezamăgire sau trădare.

Care este cea mai mare luptă pe care ai dus-o până în prezent?

Lupta cu nerăbdarea. Am tendința să ard în mod nefiresc etapele și asta duce inevitabil la momente de insatisfacție.

Din păcate, așa cum bine îmi spunea bunica mea în copilărie, când în drumul cu trenul de la Bucuresti la Cluj întrebam din cinci în cinci minute cât timp mai avem, eu nu am fost acolo când a împărțit Dumnezeu răbdarea.

Care este starea ta psihică, în momentul de față?

Liniștită. Mă uit cu împăcare la ce a fost și cu optimism la ce (sper că) va veni.

#vinspectacolevin#afterhours la #tnb pe 5 dec, ora 20#peretele la #metropolis pe 7 dec, ora 19#pescarusul la #unteatru pe 8 dec, ora 19#stasaploo la #green pe 12 dec, ora 20

Publicată de Anghel Damian pe Luni, 3 decembrie 2018

Care sunt momentele în care minți?

Când promit că ajung undeva și nu reușesc, am tendința să găsesc scuze mincinoase. În rest, sunt destul de sincer. Câteodată, prea sincer.

Ce apreciezi cel mai mult la prietenii tăi?

Loialitatea și sacrificiul binelui personal, pentru mai binele prieteniei. Sau cel puțin astea sunt lucrurile pe care încerc să le fac și aștept să le primesc în orice relație de prietenie.

Cine sau ce este marea iubire a vieții tale:

Orice iubire este mare, atâta vreme cât e sinceră. Și, conform principiului „trăiește în prezent”, marea iubire este cea pe care o trăiesc acum. Ar fi nefiresc să fie altfel.

Care sunt calitățile pe care le apreciezi la o femeie?

În primul rând: inteligența, umorul, forța, candoarea, feminitatea, frumusețea, siguranța și onestitatea. Glumesc; indiferent de gen, cel mai tare apreciez sinceritatea. E de ajuns pentru orice început de interacțiune.

Care sunt calitățile pe care le apreciezi la un bărbat?

Cu riscul de a mă repeta, sinceritatea.

Care sunt cuvintele sau frazele de care faci abuz verbal și pe care le-ai transformat în ticuri?

Am un tic verbal pe care îl detest. Cuvantul „cumva”. Așa că, dacă sunteți prin preajmă și mă auziți folosindu-l, aveți toată permisiunea mea să îmi dați o riglă peste palme sau să mă puneți la colț pe coji de nuci. Cumva, alegeți voi…

Ce-ți place să faci cel mai mult și de ce?

Cel mai mult îmi place să îmi practic meseria. E al naibii de frumoasă când e făcută cu oameni talentați lânga tine. Pe locul doi ar fi să joc baschet sau tenis și să câștig (haha) și, pe urmă, să mă arunc cu toată ființa într-o carte sau un film bun. Nimic nu e mai liniștitor decât o ficțiune bună.

În drumul regăsirii de sine – consideri că ai aflat cine ești și care este scopul tău pe acest pământ – la ce concluzii ai ajuns?

Sunt încă în căutări. Ar fi trist să știu deja. Dacă găsesc răspunsul, fiți siguri că voi trâmbița.

Când a fost ultima oară când te-ai simțit singur și trist – de ce?

Nu-mi amintesc. Eu zic că e de bine.

Dacă ai putea să trăiești oriunde în lumea asta, unde ai locui și de ce?

Los Angeles. Am o amintire din L.A. – noiembrie 2014, o zi cu 25 de grade, când am stat toată ziua la plajă în Venice Beach. Cred că aia a fost ziua când m-am simțit cel mai liber în toată viața mea. Plus, ador baschetul (La Lakers) și pare-mi-se că se fac și ceva filme bune pe acolo (sic).

Ce crezi ca mai au românii de învățat?

Să se bucure de capra frumoasă a vecinului, fără să-i dorească moartea.

Ce vrei să lași în urmă atunci când vei muri:

Amintiri plăcute celor care mi-au fost alături, chiar și pentru câteva momente.



Din ultimele 24 de ore
Inchide